Peste jumătate din energia din UE-28 provine din țări din afara UE, iar această pondere a urmat, în general, o traiectorie ascendentă în ultimii zece ani (deși anumite elemente indică faptul că rata de dependență s-a stabilizat în ultimii ani). O mare parte din energia importată de UE provine din Rusia, ale cărei dispute cu țările de tranzit au amenințat să perturbe aprovizionarea în ultimii ani. Îngrijorările cu privire la securitatea aprovizionării din Rusia au fost accentuate de conflictul din Ucraina. Noi măsuri privind piețele de petrol și de gaze au fost concepute pentru a asigura faptul că toate părțile iau măsuri eficiente de prevenire și de atenuare a consecințelor unei eventuale perturbări a aprovizionării, creând în același timp mecanisme pentru a permite statelor membre ale UE să colaboreze eficient în orice situație în care ar exista perturbări majore ale aprovizionării cu petrol sau gaze; a fost înființat un mecanism de coordonare care să permită o reacție uniformă și imediată a statelor membre în cazuri de urgență.
Ca urmare a preocupărilor continue cu privire la dependența UE de importurile de energie, în mai 2014 Comisia Europeană a prezentat Strategia securității energetice [COM(2014) 330 final] (în limba engleză) care vizează asigurarea unei aprovizionări stabile și abundente cu energie. Pe lângă măsuri pe termen scurt care vizează impactul unei opriri a importurilor de gaze din Rusia sau o întrerupere a importurilor prin Ucraina, strategia a abordat provocările legate de securitatea pe termen lung a aprovizionării și a propus acțiuni în cinci domenii, inclusiv: creșterea producției de energie în UE și diversificarea țărilor furnizoare și a rutelor, precum și obținerea unui consens în materie de politică energetică externă. În 2015, Comisia Europeană a emis o comunicare privind O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică privind schimbările climatice îndreptată spre viitor [COM(2015) 80 final] în care se susține că un element important în asigurarea securității energetice (în special în cazul gazelor naturale) este respectarea deplină a acordurilor legate de achiziționarea de energie din țările terțe. Aceasta a fost urmată în februarie 2016 de propunerile Comisiei Europene privind noi reguli în ceea ce privește securitatea aprovizionării cu gaze a UE [COM(2016) 52 final] și noi reguli privind acordurile legate de energie încheiate între UE și țările din afara UE [COM(2016) 53 final].
Sursa: Eurostat